Speranta

Erau deja 4 ani, si ceva, de cand cu toata aceasta nebunie si iata-ne in Germania sperand ca aici toate se vor rezolva ( inca nu mi-am pierdut acea speranta).

Asa ca am lasat acasa prieteni , o "sora" care e cam ciudata ea si ne certam mereu , dar o iubesc si inca invat sa o pretuiesc asa ca poate uneori uit sa ii spun cat de mult tin la ea , prietena din copilarie, cu care desi poate uneori nu petrec mult timp impreuna din pricina faptului ca stam in orase diferite, tin la ea mult , familie care este cel mai bun lucru si in acelasi timp" rau" in viata pentru ca uneori ai fi fericit sa nu ai pe nimeni care tine la tine ca sa poti ceda dar in schimb daca nu lupti pentru tine lupti pentru ei .

Acum aflata in Germania alaturi de mama mea pentru ca a refuzaze categoric ideea mea de a pleca singura , desi ea limbi straine....dar era un lucru bun ca era alaturi de mine.

Dupa o luna si ceva in care am stat la hotel am gasit pe cineva( cu ajutorul unor cunostinte) care a avut bunavointa sa ne primeasca la ei in gazda atata timp cat este necesar ( rar mai gasesti oameni ca ei )

Ramasa singura in gazda dupa o perioada de "acumulare "incercam usor usor sa imi traiesc viata pe cat pot.